Să nu uităm de Revolta minerilor de la Motru
Să nu uităm de Revolta minerilor de la Motru!
Să ne amintim de Revolta minerilor de la Motru! Pe 19 octombrie 2016 s-au împlinit 35 de ani de la acest eveniment cunoscut în memoria celor din comunitate și a minerilor ca „Greva pâinii”. Totul a fost provocat de un decret care impunea raționalizarea consumului de pâine și în orașul Motru, care, alături de București, fusese exceptat de la sistemul de cartele din cauza caracterului muncitoresc al localității. În decursul anilor ’70 și ’80, grevele și protestele din România au crescut considerabil ca urmare a reformelor economice promovate de regimul lui Ceaușescu, care au dus la deteriorarea condițiilor de trai și de muncă.
După 1970, partidul a decis, sub influența lui Ceaușescu și cu opoziția lui Maurer, să revizuiască indicatorii de plan pentru cincinalul 1971-1975, rezultând o creștere a ratei de acumulare și a investițiilor în industrie, în detrimentul agriculturii. Revolta minerilor de la Motru a fost declanșată de articolul 8 din Decretul Nr. 313 din 17 octombrie 1981, care stipula măsuri de raționalizare a consumului de produse de panificație în orașele miniere. Conform acestui decret, aprovizionarea cu alimente era sever limitată.
Autoritățile au aflat despre decret din presă, iar Gheorghe Gorun, în lucrarea sa „Rezistenţa la comunism, Motru 1981”, subliniază că aplicarea deficitară a acestuia de către autoritățile locale a contribuit la izbucnirea revoltei. Conflictul a început la mina Roșiuța, unde minerii au refuzat să lucreze și au decis să protesteze la Consiliul Popular și Comitetul de Partid. Au fost formate baricade, iar minerii din diverse locații s-au solidarizat, generând trei zone de protest.
Pe măsură ce situația devenea tot mai dificil de gestionat, Nicolae Gavrilescu, prim-secretarul județean, a raportat situația conducerii centrale. Ca urmare a tulburărilor, autoritățile au cerut intervenția trupelor speciale, care au sosit la Motru pentru a dispersa mulțimea. Orașul a fost izolat, iar forțe militare au fost desfășurate la principalele rute de acces. Martorii au relatat că trupele au deschis focul pentru a intimida protestatarii, iar revolta s-a încheiat în jurul orelor 2-3 în dimineața de 20 octombrie.
După evenimente, orașul a fost tăcut, cu comunicațiile blocate, iar Miliția a început verificările persoanelor implicate. Autoritățile au reținut nouă persoane care au fost apoi judecate pentru infracțiuni de drept comun și condamnate la închisoare. Revolta minerilor de la Motru reprezintă un capitol mai puțin cunoscut din istoria României, nu din lipsă de relevanță, ci din cauza insuficienței surselor documentare.
Această grevă simbolizează curajul minerilor de a se opune nedreptăților politice și deciziilor nejustificate de atunci. În edițiile viitoare, ne propunem să investigăm mai în detaliu arhivele CNSAS și informațiile disponibile despre evenimentele de la Motru, despre problemele gestionate de autorități și măsurile adoptate pentru îmbunătățirea securității în unitățile miniere. Să nu uităm Revolta minerilor de la Motru!
–-